Prin absenţa unor măsuri ferme care să facă ordine în delicatul domeniu al pompelor funebre, Statul Român dovedeşte încă odată că îşi bate joc şi de vii ori morţi deopotrivă. Iar cumulat cu criza, asta permite mai mult decât niciodată ca afacerile piraţilor morţii să meargă ca pe roate. Piraţii morţii, cum sunt denumite în branşă firmele mortuare ce prestează la negru, binecuvîntează în fiecare moment sărăcia în care se zbate ţara, şi ar face orice pentru ca aceasta să se adâncească, pentru a avea în continuare clienţi cu nemiluita. Profitând din faptul că românul indiferent de starea socială se îngrijeşte din timpul vieţii de cele trebuincioase înmormântării, aceştia îşi prind din timp victimele într-o funebră plasă de paianjen alimentate din reclame ori zvonuri răspândite prin cimitire de gropari corupţi. Odată ajunşi în necaz, oamenii se pomenesc că una scrie-n contract şi alta se petrece în realitate. Ajutorul de înmormântare nu acoperă nici jumătate din plata unor servicii prestate în bătaie de joc. Maşina funebră este neautorizată şi nici măcar nu este înmatriculată în România, iar groparii îmbrăcaţi indecent aşteaptă cu ţigara în colţul gurii să se scape de înmormântare, pentru a cheltui cei 25 de lei cu care au fost atraşi dintr-un birt să facă treabă. Mulţi sunt în stare de ebrietate şi n-au pic de experienţă, ajungând să scape sicriul sau să pice ei însuşi în groapa pentru care firma ce i-a angajat a jumulit fără milă urmaşii defunctului. Pentru că nici unul dintre ei nu este angajat, munca fiind prestată la negru pentru a fi în ton cu cernita meserie. Dar ITM nu se sesizează şi par să nu priceapă că o astfel de firmă nu poate funcţiona fără minim cinci persoane. La fel cum nu interesează pe nimeni să le verifice logistica, îndeosebi capacitatea de funcţionare a capacelor frigo, ajungându-se de multe ori la ipostaze mai mult decât jenante, unele ce nu îşi au locul în momente delicate. Dar cel mai crunt moment la care s-au dedat aceşti piraţi s-a produs în urmă cu un an. Fără să le pese de durerea familiei îndoliate, aceşti nenorociţi au majorat în asemenea hal preţul, încât urmaşii defunctului, nişte sărmani ce sperau să-şi acopere cheltuielile cu ajutorul de înmormântare s-au văzut nevoiţi să renunţe la sicriu, pentru care se cerea un preţ exorbitant. Groapa fusese săpată deja. Atunci piraţii morţii au basculat pur şi simplu defunctul pe-o masă, şi au plecat fluierând, lăsând îndoliata familie de izbelişte. Noroc că i-au ajutat oamenii revoltaţi de sinistrul comportament, şi punând mână de la mână au cumpărat de la tâmplarul localităţii un coşciug pentru îndoliata familie.
Sursa: glsa.ro
Lucutar Romeo -
Oamenii, in general, evita sa vorbeasca prea mult despre morti si cimitire. Dupa zbuciumul de pe pamant decedatii merita sa se odihneasca in pace. Se spune ca Dumnezeu a harazit sufletulului sa treaca prin trei stari diferite: viata in pantecele mamei, viata pe pamant si viata de dincolo de mormant. Biserica Ortodoxa ne invata ca moartea este „despartirea sufletului de trup” care este redat pamantului sa putrezeasca. Deci, ultima menire a omului pe pamant este moartea, despre care Sfanta Scriptura marturiseste astfel: „Si se va intoarce tarana in pamant, de unde s-a luat, si duhul se va intoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el” (Ecl.12,7). Coranul, mai pragmatic, ne spune ca „fiecare suflet va gusta moartea” si ca fuga de moarte este inutila, neexistand exceptii de la aceasta regula. In mitologia popoarelor, din timpuri stravechi si pana azi, exista nenumarate interpretari ale vietii de dupa moarte. Cert este ca „Pana la Dumnezeu te mananca sfintii”. S-ar parea ca acest dicton se verifica oriunde in lume. Din moartea unora se imbogatesc altii.Acestia nu se gandesc la fantome, stafii sau strigoi deoarece nimeni nu a dovedit stiintific existenta lor. Ei sunt convinsi ca niciodata mortul nu va veni sa le verifice cheltuielile, sau sa-i traga la raspundere pentru anumite fapte. Ingeniozitatea umana a patruns si in aceasta zona a inmormantarilor si cimitirelor si astfel au inflorit afacerile funerare, aflate la limita legalitatii. Daca, pentru mort, problemele lumesti au disparut pentru totdeauna, nu acelasi lucru se intampla pentru cei din familie, ramasi vii. Preturile la un loc de veci in cimitir au crescut enorm, iar incinerarea si prestarea de servicii funerare au dat nastere unei piete “gri” in afacerile cu ramasite umane.